camera de comert si industrie Brasov / ccibv / istoric

Infiintarea Camerei de Comert si Industrie Brasov in anul 1850



sigla CCIBv

Cadrul legislativ
La 30 martie 1850, în Buletinul Legislativ al Imperiului (Allgemeines Reichs – Gesetz – und
Regierungsblatt für das Kaiserthum Oesterreich) era publicata legea provizorie, privind constituirea
Camerelor de Comert si Industrie, sanctionata de împarat la 18 martie 1850. Prin aceasta lege vitala
pentru viitorul statului austriac erau înfiintate 60 de asemenea camere: Brasovul si Clujul deveneau
sediile celor doua camere transilvanene; Banatul întreg si Voievodina erau arondate Timisoarei.
Legea cuprindea cinci parti: dispozitii generale; despre alegerea si durata membrilor si membrilor
supleanti; cu privire la presedinte, personal auxiliar si ordinea interna; despre cheltuieli; dispozitii
tranzitorii, 42 de paragrafe si în final lista camerelor care urmau sa fie înfiintate.
Paragraful 1 argumenta raspândirea acestor institutii pe cuprinsul întregului imperiu „astfel ca toate
provinciile sa-si gaseasca reprezentarea intereselor comerciale si industriale”. Masura era justificata prin discrepanta enorma existenta între diferitele zone; este de la sine înteles ca nordul Italiei, Boemia,Austria propriu-zisa, bazate pe o traditie industriala de sute de ani nu se puteau compara cu regiunile estice, mult mai înapoiate. Se urmarea si acest fapt era pozitiv, o nivelare, o egalizare a partilor componente si modernizarea imensului imperiu zguduit de numeroase framântari interne, culminând cu evenimentele revolutionare ale anilor 1848 – 1849.
Domeniul de activitate al camerelor (paragraful 3), era limitat la chestiuni comerciale si economice, ele reprezentând organul prin care „economia si comertul din teritoriu fac cunoscute problemele si dorintele lor Ministerului Comertului; tot ele, în calitate de intermediar aveau obligatia de a sprijini eforturile Ministerului Comertului pentru promovarea schimburilor comerciale.
Obligatiile noilor institutii preconizate (paragraful 5) erau îndreptate spre Ministerul Comertului, constând în: întocmirea anuala, în luna martie, a unui raport principal care sa cuprinda punctul lor de vedere,precum si observatii axate pe trei directii fundamentale: comert, industrie, mijloace de transport;prezentarea, pâna cel târziu la 31 octombrie a fiecarui an a unor informari asupra persoanelor cu drept de vot din circumscriptie si ceea ce era foarte important, aceste informari se extindeau si asupra întreprinderilor de pe raza lor, care erau obligate sa înainteze rapoarte referitoare la: obiectul de activitate; marimea întreprinderii, numarul de salariati, numarul de asociati, numarul personalului de conducere, deci toate datele în masura sa se constituie ca baza întocmirii de statistici.
Oficialii urmareau standardizarea, atât cât era posibil a mozaicului de forme economice la nivelul întregii tari, aprecierea corecta a potentialului economic: eliminarea economiei “subterane” aducatoare de prejudicii si a ramasitelor feudale, care mergeau în virtutea „obiceiului pamântului”. In acelasi timp camerele aveau obligatii si in raport cu stabilimentele economice de pe raza lor: În prezenta unui reprezentant al Judecatoriei Comerciale se efectua verificarea si pe baza acesteia erau aprobati comerciantii de marfuri, valute si cambii, la numirea lor concurând si ministerele comertului si finantelor.
Tot camera era singurul organism abilitat în masura sa avizeze protocoalele de firma, contractele
comerciale, înfiintarea societatilor pe actiuni etc.
Camerele erau îndreptatite sa ceara de la firme si asociatii toate informatiile necesare pentru bunul mers al activitatii lor, având si capacitatea de arbitraj comercial, cu conditia respectarii legilor în vigoare si a acordului partilor; aveau posibilitatea preluarii arbitrajului si în cazurile izbucnirii unor conflicte de munca între patron si angajat. Hotarârile de arbitraj erau definitive daca ambele parti erau de acord cu rezultatul.
Ca structura interna erau prevazute doua sectiuni, comerciala si industriala, fiecare cu atributii stricte,
bine precizate (paragraful 6). Domeniul de actiune comun cuprindea toate problemele interne: avize,
propuneri, transporturi feroviare, posta, telegraf, târguri, expozitii, asigurari, carantine, sistem bancar.
Foarte importanta era sprijinirea institutiilor de învatamânt de profil (comercial si industrial), cu implicatii benefice în formarea fortei de munca, deficitara pentru Transilvania, cu exceptia Brasovului si Sibiului.
Camerele erau subordonate direct Ministerului Comertului; paralel ele trebuiau sa dea la cerere relatii
tuturor institutiilor politice si administrative din districtul lor. Reglementarea era clara, având menirea sa nu contribuie la transformarea lor în „stat în stat”.
În ceea ce priveste numarul membrilor acesta se situa, în functie de complexitatea problemelor între 10 si 30, cu mentiunea ca li se adaugau si membri supleanti, reprezentând 50% din numarul membrilor plini.Ministerul Comertului stabilea numarul de membri pentru fiecare sectiune, cât si categoriile de comert si meserii din care acestia sa faca parte.
Conditiile (paragraful 13) privind alegerea membrilor plini si supleanti erau riguroase; ele prevedeau
printre altele: conditia de cetatean al Imperiului, în deplinatatea drepturilor cetatenesti si politice; vârsta de cel putin 30 de ani; proprietar al unei firme independente de cel putin 5 ani sau conducator al unei firme independente pe aceeasi perioada; erau excluse persoanele care au falimentat, cu comportament public imoral sau care au suferit cel putin o jumatate de an o pedeapsa privativa de libertate.
Toate societatile comerciale, societatile pe actiuni, posesorii colectivi de privilegii, fabricile si toate celelalte persoane colective erau îndreptatite la un singur vot.
Preparative – în vederea constituirii Camerei brasovene
In scopul aplicarii legii, Ia 26 aprilie 1850, guvernul Transilvaniei a ordonat înregistrarea
comerciantilor si industriasilor cu drept de vot. Pregatirea listelor electorale s-a efectuat la Sibiu de catre o comisie, alcatuita din comercianti si industriasi, anume convocati. Lucrarile au fost împinse pâna catre sfârsitul lunii august; tergiversarea s-a datorat lipsei unei evidente clare si protestelor Gremiului Românesc din Brasov, care se simtea frustrat. De altfel întreaga perioada pregatitoare s-a desfasurat sub semnul unei duble suspiciuni: aceea a localnicilor în legatura cu politica Vienei si a doua, de ordin national: o rana deschisa timp de sute de ani între exclusivismul sasesc si dorinta de egalitate a românilor nu se putea închide prea repede. În plus, la vremea aceea, Gremiul Românesc detinea suprematia comertului international al Brasovului. Era nedrept în conceptia conducatorilor lui ca o societate cu 120 de membri sa aiba dreptul la un singur vot, aidoma unei societati similare, alcatuita doar din câtiva membri. Obisnuiti cu memoriile expediate Vienei, înca din secolul al XVHI-lea, românii din Brasov si Gremiul în special se vor implica si de aceasta data. Astfel, la 23 mai 1850 Gremiul expediaza pe adresa guvernului austriac un documentat si clarvazator memoriu întocmit de Ioan Maiorescu; din el rezulta abuzurile la care erau supusi întreprinzatorii români din partea breslelor si rolul exclusiv al negustorilor români în comertul international al orasului.
Pe lânga prezentarea starii economice a zonei, memoriul vine cu numeroase propuneri, ce se vor regasi în anii de început ai Camerei; toate aceste framântari sunt înca o dovada ca principalele cauze ale ramânerii în urma a Transilvaniei au fost separatismul etnic si statutul de privilegiat sau tolerat al
locuitorilor sai. În sedinta de examinare a listelor desfasurata în 18 iulie la Sibiu, Ioan G. Ioan, omul de încredere al Gremiului, dovedeste plenului pe baza unor argumente corespunzatoare ca listele au fost întocmite gresit; în timp ce unele firme erau trecute de mai multe ori, altele erau omise; din tinutul Odorheiului datele lipseau cu desavârsire, iar Ia sate de frica impozitelor oamenii îsi tagaduiau
profesiunea. Toate acestea, la care se mai adauga unele revendicari, ca: recunoasterea importantei
Gremiului; respectarea egalitatii drepturilor cetatenesti, reprezentarea romanilor în viitoarea Camera, le aflam dintr-un alt memoriu expediat Ministerului Comertului din Viena de catre Gremiu, sub semnaturile Iui Ioan Jippa si Rudolf Orghidan.
În toamna anului 1850 au fost tiparite listele definitive; reieseau 424 alegatori la sectiunea comerciala si 5127 la cea industriala. Pe baza acestor date, cartile de alegator au fost expediate celor îndreptatiti, iar la 21 octombrie 1850 a început numaratoarea voturilor înaintea comisiei electorale de la Sibiu. Actiunea a fost finalizata la 30 decembrie 1850, odata cu afisarea rezultatelor definitive.
La 20 ianuarie 1851 avea loc sedinta festiva de deschidere a Camerei de Comert si Industrie
Brasov în prezenta oficialitatilor, în frunte cu Franz von Salmen, comitele sasilor care îndeplinea si rolul de comisar guvernamental si a unui public numeros.
Cuprindere administrativa
Camera de Comert si Industrie cu sediul la Brasov cuprindea initial jumatatea sud-estica a
Transilvaniei, adica districtele militare: Sibiu (cu cercurile: Brasov si Bistrita), Odorhei si Fagaras, ceva mai mult de 2/5 din suprafata Transilvaniei. În cuprinderea ei se aflau 47 de circumscriptii si 8 orase libere: Brasov -21.208 locuitori; Sibiu – 16.550 locuitori; Sighisoara – 8.087 locuitori; Bistrita – 5.724 locuitori; Medias – 5.190 locuitori; Orastie – 4.260 locuitori.335
Ca populatie numara 927.292 locuitori, care repartizati pe districte, reveneau: 494.164 pentru districtul Sibiu; 367.374 pentru districtul Odorhei si 65.754 pentru districtul Fagaras. Dupa nationalitate erau: români 39%; unguri 37,25%; germani 19,3%; tigani 4,7%; armeni; evrei si foarte putine alte nationalitati.
Românii traiau în mase compacte în districtul Fagaras, în tinuturile de la granita cu Tara Româneasca si în cele cu populatie mixta, împreuna cu sasii; ungurii (secuii) în districtul Odorhei, iar sasii în ceea ce era numit prin traditie Sachsenland (Sibiu, Tara Bârsei, Bistrita, Sebesul Sasesc, Medias, Sighisoara).
Pe baza înaltului ordin din 4 iunie 1854 care împartea Transilvania în 10 districte militare,
configuratia teritoriala a camerelor Brasov si Cluj a suferit unele modificari: astfel cele cinci cercuri:
Orastie, Sibiu, Brasov, Odorhei si Bistrita ramâneau Camerei brasovene, în timp ce: Alba lulia, Târgu
Mures, Cluj, Dej, Simleul Silvaniei reveneau Camerei clujene.
În anul 1889 se produce o noua modificare: cele trei districte secuiesti: Trei Scaune, Ciuc si
Odorhei sunt arondate nou înfiintatei camere cu sediul la Tg. Mures. Camera din Brasov ramânea cu
patru comitate: Brasov , Sibiu, Fagaras, Târnava Mare (conform recensamântului efectuat la începutul anului 1891 un total de 458.819 locuitori. Dupa aceasta data nu au mai intervenit alte schimbari.
Oglinda economica a circumscriptiei Camerei brasovene la înfiintarea acesteia
Agricultura – Suprafata totala a circumscriptiei Camerei cuprindea 3.407.945 jugare de pamânt
productiv si 1.174.055 jugare de teren neproductiv.
Productia de cereale nu acoperea consumul, mai ales pentru Odorhei recurgându-se la importul de grâu, secara si porumb din districtul Sibiului si din Principatele Dunarene.
La Sf. Gheorghe si în districtul Fagaras tutunul era cultivat pe o scara destul de larga si în partile vestice traditionale erau culturile de vita de vie si cele pomicole. în tot districtul exista o singura asociatie agricola înfiintata în anul 1843 la Sibiu.
Pescuitul autohton era limitat la râurile Olt si Mures, în timp ce apele de munte furnizau pastravi si raci. Cea mai mare parte a pestelui venea de la Dunare, fiind îndreptat aproape în exclusivitate spre piata Brasovului. In anul 1851 a fost importat peste nobil, sturioni, în valoare de 7440 fi. si peste obisnuit, crap, în valoare de 60.880 fi. Icrele de crap si pestele obisnuit erau consumate cu predilectie de populatia saraca347.
Ocupatia de capetenie a locuitorilor din partile secuiesti era paduraritul si exploatarea primitiva a lemnului.
Cresterea animalelor ocupa un loc important în statisticile vremii: caprele predominau în Sibiu si Ciuc, iar porcii în Fagaras. cel mai mare era numarul oilor în jurul anului 1850 erau la braneni si saceleni iar tendinta lor era crescatoare.
Mestesugurile si industria – Meseriasii grupati în bresle, forma de organizare straveche si înca
puternica se gaseau la: Sibiu, Brasov, Medias, Orastie, Bistrita; de sute de ani meseriile prinsesera
radacini puternice. Existau si câteva bresle (tehuri) românesti în Scheii Brasovului, Fagaras si Hateg,
specializate în cojocarie, croitorie, papucarie si port national.
Cu toate acestea începuse un proces lent de decadere, mai ales a celor specializate pe metal. În schimb, tâmplarii, palarierii, bumbacarii, tesatorii, torcatorii erau foarte solicitati.
În zona Brasovului torcatoriile manuale aproape disparusera, fiind înlocuite cu utilaje actionate de forta apei; 10 mesteri începusera sa foloseasca masini de pieptanat lâna actionate de boi; tesatorii de in exportau masiv în Principate. Cu toate acestea numarul atelierelor era în scadere.
Pe teritoriul Camerei existau cinci asociatii de meseriasi înfiintate la: Sibiu – 1840, Brasov – 1841,
Medias – 1845, Sighisoara – 1849, scopul lor comun era îndreptat spre „înaintarea activitatii
mestesugaresti si industriale”, mijloacele de atingere a acestuia constau în: discutii, conferinte, adunari periodice, examinarea de carti, ziare reviste, modele, mostre, aparate chimice (Sighisoara), examinarea periodica de catre o comisie speciala a produselor membrilor, organizarea de expozitii, colaborarea cu asa-numitele scoli duminicale pentru perfectionarea ucenicilor si a calfelor.
Foarte bine reprezentate în zona Brasovului erau manufacturile, întreprinderi sezoniere, aparute prin
transformarea capitalului negustoresc în capital industrial. Ele prelucrau: lâna, bumbacul si carnea de
oaie, materii prime aflate din abundenta.
În jurul Brasovului existau aproximativ 20 de spalatorii de lâna : „Importantele spalatorii de lâna ale
comerciantilor Naum Dociu (Dosios), Dumitru Rusu. Cristodor Mumiali, Cristodor Vapa, Ioan Pantazy, Nicolae Dima, Rudolf Orghidan, Ioan Iuga, Gheorghe loan si fiii, Nicolae Ioanovici, Gr, Pana etc. din împrejurimile Brasovului ocupa zilnic, de la începutul lunii martie si pâna la finele lunii octombrie, 1500 – 2000 de muncitori “. Lucratorii proveneau din Schei si Brasovul Vechi; timpul de lucru era de la 6 dimineata pâna la 8 seara, cu o pauza de trei ore. Lucrau femei, barbati si copii.
În acelasi loc existau 10 zahanale în care lucrau 300 de lucratori; numai în lunile octombrie si noiembrie erau sacrificate 100.000 oi si capre; carnea lor fiind foarte ieftina era vânduta populatiei sarace. Tot aici erau produse si corzi de vioara foarte cerute la export. Laptele de oaie era folosit pentru producerea brânzei si a cascavalului, înregistrate la oficiile vamale si exportate.
Foarte bine reprezentate, mai ales în secuime erau berariile si distileriile de rachiu. „Berea – se sublinia într-un raport – era bauta în satele sasesti la sarbatori, aproape de întreaga familie”. Din aceeasi zona plecau spre Principate dulciuri, sub forma de turta dulce si dulceata. „Despre o industrie în sens modern abia se poate vorbi în districtul camerei noastre – subliniau oficialii acestei institutii – le lipseste capitalul,iar locuitorii, cu câteva exceptii se situeaza într-un palier inferior”.
Extragerea si prelucrarea fierului erau concentrate în zona Hunedoarei, Cugir si în secuime. Izvoare de apa minerala se aflau la Borsec, Tusnad, Vâlcele, iar bai la: Covasna, Malnas, Zizin, Sovata. Exista si o„Societate pentru producerea fierului si carbunelui” cu capital austriac, al carui sediu era la Brasov;activitatea efectiva era desfasurata în regiunile aferente.
Sticlariile (în marea lor majoritate arendate) erau raspândite la: Bixad, Zagon, Zalan, Cârta de Sus si
Porumbacu de Sus (ultimele doua se aflau în administratia lui Nicolae Ciurcu).
Bine dotata cu aparatura era industria hârtiei; Ia Orlat si Cârta se producea hârtie pe cale industriala, în timp ce la Brasov si Prejmer hârtia era prelucrata manual. Alte fabrici de hârtie erau la: Sf. Gheorghe,Ciuc, Bogata (Fagaras), Avrig, Sibiu, Orlat, Orastie.
Torcatoriile mecanice de la Zamesti, Brasov si Gura Râului (Sibiu) posedau masini de tors, pieptanat etc.
Productia lor pleca spre marile orase ale Transilvaniei sau direct la Triest.
La Brasov exista pe canalul Timis, ca proprietate a lui Gottlieb Fleischer o fabrica de ghips si materiale glazurate, înfiintata catre anul 1841, ale carei produse erau exportate în Turcia si Principate si o fabrica de chibrituri, înfiintata în 1851, la care lucrau 3 muncitori si 22 de fetite.
Teritoriul Camerei era acoperit de o retea foarte deasa de mori de macinat, însirate de-a lungul apelor.
Ele aveau o veche traditie fiind atestate înca din secolul al XTV-lea; din punctul de vedere al proprietatii apartineau comunelor, breslelor sau unor persoane private. În afara celor specializate pe macinatul cerealelor mai existau mori de hârtie, „de lemn” , „de ulei” si „de otet”.
Comertul din aceasta perioada putea fi considerat o „perla” a orasului: de aceea Tara Bârsei era singura provincie a Transilvaniei cu o balanta activa, daca luam în considerare si mestesugurile. în sprijinul acestei idei în Memoriul Gremiului se venea cu date concrete, demonstrându-se contributia celor 136 case brasovene, de pe urma carora visteria avea la 1840 un venit estimat la 160.000 fi. M.C.; numai un singur negustor, Rudolf Orghidan a platit singur taxe de import – export si tranzit în valoare de 18.255 fi.
Prin comert „se asigura locuitorilor Brasovului si altor districte traiul, aducând Transilvaniei întregi un mare folos si câstig”, aceasta cu atât mai mult cu cât „Brasovul nu era în legatura directa nici cu marea, nici cu o cale comerciala europeana mai de seama; cu toate acestea Brasovul ramânea cea mai
importanta piata comerciala a Transilvaniei asupra întregii Turcii europene, a Dunarii de Jos, Marii
Negre, peste Bosfor, pâna în Asia Mica si Egipt”.
Transporturile erau asigurate în exclusivitate de catre carutasii români, având o mare importanta în
comertul Transilvaniei cu Levantul, adica pe ruta de la Brasov prin pasurile Bran si Timis în Valahia si peste Oituz în Moldova; fara alte comentarii se constata ca: „rutele sunt pline de greutatile cunoscute”.rsata timp de mai multi ani. Printre solutiile avansate de Camera, foarte moderne si astazi, sunt de retinut: cresterea venitului minim garantat de la 600 la 800 cor., iar numarul copiilor sa conteze pentru clasele inferioare de venit; sa nu se faca deosebiri în clase de venit a functionarilor publici cu cei privati, pentru prima categorie trebuind sa înceteze scutirile de plata a taxelor comunale. În 1908 Camera constata cu satisfactie ca legislativul a tinut cont de majoritatea propunerilor avansate.
Pe plan local se facusera pasi destul de însemnati pe linie sociala, desi Camera era în general
nemultumita de calitatea fortei de munca, insuficienta numeric si calitativ. Aprecierile erau de departe
foarte putin magulitoare: „lucratorii nostri din tara nu voiesc sa câstige mult iar marirea salariilor nu duce la munca mai multa, se pretind numai drepturi si mai putine îndatoriri”. Oficialii erau de acord cu grevele justificate dar nu si cu agitatorii socialisti care nu îsi puteau justifica nici ocupatia si nici veniturile. Din cauza unei asemenei greve fusese amânata inaugurarea Hotelului Coroana din Brasov
Camera de comert în timpul Primului Razboi Mondial
Izbucnirea primului razboi mondial a determinat profunde schimbari în activitatea Camerei
brasovene; nevoita sa se adapteze noilor conditii (încetarea relatiilor traditionale, trecerea de la productia de pace la cea de razboi, mobilizarea fortei de munca, rechizitii etc.) ea se transforma în organ executoriu al comandamentului militar. Important este ca si-a conservat structurile iar din aceasta pozitie a reusit ca printr-o politica echilibrata sa atenueze din efectele distrugatoare ale razboiului.
Aprovizionarea armatei cu alimente si echipamente devine prioritara. În acelasi timp Camera se
dedica problemelor sociale extrem de numeroase si grave: mesterii cu diferite grade de invaliditate
reveniti din câmpurile de batalie erau îndrumati catre alte meserii iar familiile celor plecati pe front erau ajutorate cu alimente. Membrii Camerei întocmesc liste referitoare la situatia tuturor locuitorilor
Brasovului, pe cartiere, urmând ca acestea sa fie analizate de factorii responsabili.
Camera a intervenit în repetate rânduri pentru mentinerea industriei pe linia de plutire, prin
micsorarea rechizitiilor de materii prime si reorientarea productiei unor fabrici, salvate de Ia un faliment sigur.
Camera brasoveana va intra într-o noua etapa a framântatei sale existente în noile conditii de
faurire a statului national român unitar.
Camera de comert si industrie în perioada interbelica
Desavârsirea procesului de faurire a statului national unitar român a asigurat cadrul social –
economic pentru realizarea deplinei unificari administrative a tarii. Consiliul Dirigent, organ central cu rol de guvern provincial sprijinit de guvernul de la Bucuresti a început instalarea administratiei românesti în Transilvania si Banat. În vederea organizarii noilor structuri legislatia aparuta punea bazele unei noi
dezvoltari pentru adaptarea la noile conditii si cerinte ale societatii românesti. Astfel începând cu anul
1925 se pune problema reorganizarii Camerelor de comert. O serie de legi din 1925, 1926 (Statutul
Gniunii Camerelor de Comert), 1929 (Lege pentru modificarea legii camerei de comert si industrie)457,
1930 (Statutul Gniunii Camerelor de Comert), 1936 (Decret regal pentru fixarea circumscriptiilor
camerelor de comert si industrie) vin sa îmbunatateasca si sa revigoreze activitatea acestora.
Trecând prin perioada crizei economice din 1929, Camera de Comert si Industrie Brasov a
reprezentat si aparat cu demnitate si pricepere interesele comertului si industriei în circumscriptiile sale. Inspectoratul Industrial Brasov îsi continua activitatea dupa 1918 cu modificari în organizare
înlaturându-se treptat legile vechi pâna la unificarea administrativa din 1925. Avea ca for central dupa
1918, Ministerul Industriei si Comertului (1919, martie-1938, aprilie), Ministerul Economiei Nationale (1938, aprilie-1945, martie)
Concluzii
Indiferent de regimurile politice traversate, Camera de Comert si Industrie din Brasov s-a dovedit a fi
la înaltimea misiunii asumate înca de la înfiintarea ei, în anul 1851. Depasindu-si conditia
functionareasca, conducerile ei succesive au avut ca merit principal întronarea progresului în toate
domeniile vietii economico-sociale din circumscriptie. Împreuna cu Camera s-a facut cel mai spectaculos salt spre modernitate.
Momente de referinta:
Asezat la întâlnirea tuturor drumurilor care duceau spre Moldova si Muntenia, favorizat de privilegiile voievodale, dar si ale autoritatilor transilvanene, Brasovul s-a dovedit una din cetatile care a dezvoltat
COMERTUL, dar a avut si avantajele acestuia.
Pâna la 1850, când a luat fiinta Camera de Comert si Industrie, Brasovul si-a mentinut caracterul de
cetate a comertului prin diferite forme de organizare: asociatii între negustori, case comerciale, companii de negot si societati cu mari implicatii în comertul universal. Înca de la 1678 exista la Brasov o Companie greceasca de comert, din care faceau parte si negustorii români din Schei, urmata de Gremiul de
Comert Levantin din 1827 si cea mai puternica organizatie negustoreasca, Casina Româna (1835).
Aceste organizatii nu-si limitau domeniul de activitate în raza stricta a comertului, ci polarizau actiuni de natura economica, politica si mai ales cultural-spirituala.
1235 Prima mentiune documentara a orasului cu nume CORONA
1358 Primul privilegiu comercial acordat negustorilor brasoveni pe teritoriul Tarii Românesti
1364 Orasul Brasov obtine un privilegiu pentru tinerea unui târg anual
1368 Primul privilegiu comercial acordat pentru negustorii brasoveni de un domn al Tarii Românesti
(Vlaicu I)
1369 Acordarea pentru orasul Brasov a privilegiului de „ drept de depozit” pentru marfurile aduse din
Europa Centrala
Breslele mestesugarilor brasoveni functionau pe baza unor statute si aveau privilegii pentru
procurarea materiilor prime sau vânzarea de produse.
1424 Breasla blanarilor îsi stabileste un statut de breasla, cel mai vechi cunoscut din Brasov
Primele bresle din Brasov atestate în secolul 15 au fost: de blanari (1420), lacatusi (1462), cizmari
(1463), croitori (1476), pielari ( 1478), curelari (1478), fierari (1478), tesatori (1489) si manusari ( 1498)
1545 Constructia Casei Comertului pentru vânzarea produselor mestesugaresti ale breslelor
1678 Întemeierea companiei comerciale grecesti din Brasov
1798 la Brasov existau 43 de bresle de mestesugari, având 1227 de ateliere.
1835 Se înfiinteaza cea mai puternica orgnizatie de comert „Casina Româna”
1841 Întemeierea Asociatiei Meseriasilor
1850 Înfiintarea Camerei de Comert si Industrie Brasov, având competenta în toata Transilvania de sudest

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s