brasov / CAZARE / cetate / circuit touristic / concert simfonic / cultura / Filarmonica Brasov / orchestra / piata sfatului / poiana brasov / Postavaru / stagiune

Societatea Filarmonica – promotorul vietii muzicale brasovene la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX

Enescu afirma intr-un interviu, acordat dupa concertul sustinut cu orchestra Societatii Filarmonice din Brasov : “…la sasi am descoperit o cultura muzicala uimitoare, extraordinara. Asa, la Brasov, ei au o merituoasa orchestra simfonica”.
Societatea Filarmonica (Kronstädter Philharmonische Gesellschaft) a impulsionat, prin personalitati marcante care au condus-o, viata muzicala a Brasovului, timp de 66 de ani.
      In prezentarea pe care o fac doresc sa subliniez succint aportul acestor personalitati la crearea, dezvoltarea si profesionalizarea orchestrei, cat si la diversificarea repertoriala.

Cultura muzicala a Brasovului secolului XIX se baza pe o traditie puternica, seculara in care spiritul cultural german era dominant. Populatia orasului formata din sasi, romani, maghiari si evrei  crea acel mediu intercultural in care diferitele influente se intrepatrund si imbogatesc viata muzicala.
      Asociatiile culturale faurite de comunitatile etnice ale orasului, cultivau in primul rand muzica lor nationala, conlucrand intr-un climat de intelegere si competitie artistica exemplara. Astfel apar renumitele asociatii corale: “Kronstädter Männergesangverein” in 1859, “Reuniunea romana de gimnastica de cantari” in  1864 si “Brassói Magyar Dalárda” in 1863.
La inceputul secolului XIX ia fiinta “Societatea muzicala vocal-instrumentala” condusa de Samuel Abraham, atestata in jurul anului 1820. Acelasi Samuel Abraham, construia si prima sala de spectacole la Brasov “Reduta” in 1794, destinata atat balurilor cat si spectacolelor de teatru si muzica.
 Primele formatii profesioniste de muzica au fost fanfarele diferitelor regimente, iar primaria a finantat o orchestra oraseneasca al carei prim statut data din anul 1814. La inceput, aceasta formatie era compusa din 6 instrumentisti, in 1869 numara 24, iar din 1914 pana in 1935 ajunsese la 28 de membri. Cei 28 de instrumentisti aveau, conform registrului primariei din 1914, un venit intre 1.200 si 3.000 de coroane, la care se adaugau banii de chirie, alte sporuri si credite pentru cumpararea de instrumente .
      Capela orasului a constituit baza intregii vieti muzicale brasovene pana in anul 1935, cand a fost desfiintata. Majoritatea instrumentistilor acestor formatii profesioniste proveneau din Boemia, Austria sau Germania. Pe langa o scoala muzicala si interpretativa deosebit de dezvoltata, ei aduceau in Brasov si suflul marilor centre muzicale Viena si Lipsca. In programul concertelor de promenada, sustinute in pavilionul parcului central de catre Capela oraseneasca si capelele militare, erau incluse, pe langa muzica de divertisment (marsuri, valsuri, uverturi), tot mai multe piese din repertoriul simfonic. Astfel, dirijorul Ignatz  Hajek, prezinta doua parti din simfonia a IX – a de Beethoven, cu Orchestra regimentului ulanilor, in 1859.
      In acelasi timp, in mediile burgheze si intelectuale, educatia muzicala instrumentala ia amploare si functia sociala a muzicii creeaza nevoia de asociere. Astfel apar in a doua jumatate a secolului XIX, diferite asociatii muzicale, care la indemnul lui Anton Brandner (dirijor al Capelei orasenesti din anul 1869) s-au unit in Reuniunea muzicala (“Musikverein”). Numarul instrumentistilor amatori activi in cadrul acestei reuniuni a ajuns in anul 1872 la 57 de persoane, iar in 1873 la 105 persoane , si in acelasi an aceasta Reuniune se constituie in Societatea Diletantilor Brasoveni (“Kronstädter Dilettanten Gesellschaft”). Aceasta societate formata din membrii activi si cotizanti, era condusa de un presedinte, un director muzical  – persoane de vaza ale urbei, in frunte cu primarul Franz von Brennerberg. Iubitorii de muzica: comercianti, medici, juristi, administratori, profesori, multi dintre ei, admirabili instrumentisti, au sprijinit moral si material nasterea Asociatiei filarmonice brasovene, rezultata din fuziunea Societatii diletantilor brasoveni cu Capela oraseneasca.
      In primul sau concert, Societatea filarmonica brasoveana a prezentat, in data de 6 mai 1878, Uvertura la opera “Flautul fermecat” de Mozart si Simfonia a VI – a de Beethoven, sub bagheta lui Anton Brandner, considerat fondatorul si primul dirijor al acestei Societati. Acest concert a constituit de fapt inaugurarea stagiunilor permanente pe care Filarmonica Brasov le continua si astazi.
      Cu toate ca Societatea filarmonica din Brasov era o asociatie muzicala a sasilor, ea era deschisa tuturor cetatenilor orasului, indiferent de nationalitate.  Dovada ca, in registrele si programele Asociatiei apar nume romanesti ca: Safta, Dima, Onitiu, Dr. Baiulescu, Dr. Lemeny, Bologa, alaturi de nume maghiare si evreiesti5. Aceasta descriere interculturala se concretiza in dirijori si solisti romani, in conlucrarea cu asociatiile corale sasesti, romanesti si maghiare si nu in ultimul rand in propagarea creatiei compozitorilor brasoveni (Brandner, Dima, Richter, Brediceanu, C. Bobescu).
 Organizarea Societatii filarmonice din Brasov se baza pe o uniune cu statut de persoana juridica a membrilor ei: fondatori, activi, cotizanti si de onoare. Societatea era condusa de un comitet format din: dirijor, dirijor secund si presedinte, iar incepand din anul 1893 s-au adaugat: un vicepresedinte, doi secretari, un casier, un arhivar, un contabil, un reprezentant al capelei orasenesti, membrii plini si suplimenti ai comitetului. Functia de presedinte al Societatii filarmonice brasovene au indeplinit-o, intre 1878 si 1944, (in ordine cronologica): Karl Maager – deputat in Reichstag, Franz von Brennerberg – primar, Dr. Karl Matyeka – profesor de liceu, Dr. Friedrich Jekel – viceprefect, Dr. Ernst Pawelka – medic, Gottfried Gunnesch – consilier forestier, Samuel Biemel – director de hotel, Dr. Gustav Philippi – procuror municipal, Dr. Carl Flechtenmacher – medic.
     Activitatea Societatii era finantata la inceput din incasarile concertelor care s-au dovedit insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de chiria salii, achizitii de note si instrumente, precum si pentru plata onorariilor solistilor, astfel ca, incepand cu anul 1893 s-a trecut si la introducerea sustinerii financiare, prin cotizatii.
      Conform statutului Asociatiei filarmonice din Brasov, orchestra avea de sustinut 3 concerte simfonice pe an. Pentru pregatirea si atragerea publicului, dirijorii si presedintii Asociatiei publicau avancronici in presa locala si, inaintea concertelor, sustineau prelegeri referitoare la programul concertelor.
Notele, partiturile si stimele de orchestra erau fie cumparate, fie copiate de mana. O mare parte a acestor note si partituri se afla astazi in biblioteca Filarmonicii din Brasov, iar arhivele Casei Muresenilor detin partituri si stime ce au apartinut dirijorilor Asociatiei. Printre ele se afla si cateva raritati.
      Locurile de desfasurare a manifestarilor muzicale in Brasovul secolului XIX erau in primul rand salile de festivitati ale diferitelor hanuri. Astfel, in sala festiva a hanului “La soarele de aur” (actuala cladire a Liceului de muzica), a concertat in anul 1848 Johann Strauss, iar la hanul “La vulturul de aur” (Actuala cladire a scolii de Arte), au evoluat in septembrie 1879 violonistul Johann Joachim, acompaniat la pian de Johannes Brahms (in cadrul turneului lor transilvan). Zece ani mai tarziu, in aceiasi sala a concertat si corul Mitropolitan din Iasi . La hanul “Pomul verde” (situat in apropierea “Vulturului de aur”), Anton Brandner a sustinut mai multe concerte, maniera sa de dirijat fiind atat de sugestiv descrisa de Sextil Puscariu: “Brandner cel elegant… conducea orchestra cu fata intoarsa spre public, salutand cunostintele cu fata zambitoare…” .
      Vechea Reduta, a fost reconstruita in anul 1894 din fondurile Bancii “Kronstädter Allgemeine Sparkasse”, cu destinatia de sala de concerte (Konzerthaus). Pe fatada construita in stilul renasterii italiene, se afla si busturile lui Agner, Schumann, Mozart si Beethoven, alaturi de cele ale unor mari scriitori. Noua sala  a fost inaugurata la 11 noiembrie 1894, cu un concert sustinut de Societatea filarmonica si Asociatia corala barbateasca, cu ocazia aniversarii unui sfert de veac de activitate a capelmaestrului Anton Brandner la Brasov. Presa vremii sublinia excelenta acustica a salii, motiv pentru care aceasta sala va gazdui concertele Societatii pana dupa primul razboi mondial. Dupa anul 1918, intra in circuitul concertelor simfonice si noua sala a cinematografului Appolo – langa Hotelul nr. 1, (“Astra”), o sala tip hala, cu doua randuri de balcoane.
      In deceniile 3 si 4, concertele Societatii se desfasoara si in frumoasa aula a noului gimnaziu “Johannes Honterus” dotata cu orga (actualmente cladirea maternitatii). Dar cea mai mare sala de concerte din Brasov a fost construita in anul 1909, prin contributia populatiei, cu ocazia festivitatilor semicentenarului Asociatiei corale barbatesti din Brasov, o sala tip hala, din lemn cu o capacitate de 2.500 locuri care din pacate nu a rezistat in timp, cazand prada incendiilor. 
   De-a lungul anilor, pe podiumul si la pupitrul Orchestrei Societatii filarmonice brasovene s-au perindat dirijori, solisti, compozitori, personalitati de exceptie care au sustinut si o intensa activitate pedagogica.
Activitatea lui Anton Brandner, intre anii 1878 si 1900 s-a caracterizat prin stradania sa de organizare a repertoriului de concert dupa model vienez. An de an a inclus tot mai multe lucrari simfonice care au contribuit la ridicarea nivelului muzical al orchestrei si publicului brasovean, realizand aproape integral simfoniile de Beethoven, uverturile de Brahms (Uvertura academica a fost interpretata la Brasov in anul 1881, la un an dupa ce a fost compusa), lucrari de Mendelssohn-Bartholdy, Schumann, Schubert. in aceasta perioada concerteaza la Brasov, solisti valorosi ca: Felix Popper, Geza Zichy, Dimitrie Popovici s.a. si se ridica prima pleiada de solisti brasoveni: pianistii Rudolf Lassel, Louise Lurtz, Else si Grete Krummel, violonistii Max Krause, Eduard Lobel, Irene von Brennerberg, Ella Hesshelmer, violoncelistul Karl Klein si clarinetistul Wenzel Janota.
in anul 1880, Anton Brandner deschide calea schimburilor muzicale prin turneul intreprins cu Orchestra Societatii filarmonice la Bucuresti.
      Dupa moartea lui Anton Brandner, in anul 1900, postul de dirijor il castiga prin concurs prim-violonistul Capelei orasenesti, Max Krause, originar din Leipzig si care va ramane la pupitrul orchestrei pana in anul 1917. Sub conducerea sa, repertoriul orchestrei se diversifica, viata de concert se amplifica, orchestra reusind sa execute pagini dificile din literatura romantica: Wagner, Brahms, Berlioz si chiar Richard Strauss. in 1907, un eveniment deosebit l-a constituit prezentarea in prima auditie la Brasov a Recviem-ului de Johannes Brahms. Solisti si formatii de talie europeana dau tot mai mare stralucire stagiunilor Societatii filarmonice. Astfel concerteaza la Brasov: Ernst von Dohnany, Emil von Sauer, Bronislaw Hubermann, Cvartetul din Bruxelles, Orchestra de camera din München si Orchestra din Leipzig, iar dintre solistii brasoveni amintesc pe pianistii: Adolf Weiss, Paul Richter, Selma Honigberger, violonistii Max Krause, Egon Dietzmann, Olga Coulin, Franz Croupa, soprana Selma Hackmuller.
      Desele colaborari ale Orchestrei cu renumitele corale brasovene in concerte vocal-simfonice si opera sunt dovada elocventa a profesionalismului interpretilor. Astfel au rasunat in colaborare cu Corala barbateasca din Brasov oratoriile “Anotimurile” (1887) si “Creatiunea” (1896) de Joseph Haydn, “Elias” (1891) de Mendelssohn – Bartholdy, operele “Fidelio” (1914) de Beethoven, “Freischutz” (1908) de Weber, “Olandezul zburator” (1910) si “Tannhauser” (1913) de Wagner.
 Cu “Reuniunea romana de gimnastica de cantari”, condusa de George Dima  s-au interpretat: Rossini- “Stabat Mater” (1914), Mendelssohn – Bartholdy – “Palaus” (1913), George Dima – “Salvum fac regum” si “Cantata” (1903) si Mascagni – “Cavaleria rusticana” (1913), iar in colaborare cu “Brassói Magyar Dalárda”, Liszt – Oratoriul “Sfanta Elisabeta” (1913).
De asemenea, vreau sa reliefez rolul Societatii si a lui Max Krause in institutionalizarea unui invatamant muzical la Brasov, prin infiintarea unei scoli pregatitoare „Philharmonische Vorschule”, care a format timp de aproape 28 de ani (1902 – 1930) tineri instrumentisti pentru Orchestra Societatii.
      Ultimii doi ani ai primului razboi mondial, vor intrerupe aceasta activitate frenetica, iar viata muzicala din Brasov va pierde, prin moartea lui Max Krause, in 1917, si a lui Rudolf Lassel, in 1918, ca si prin plecarea lui Dima de la conducerea Reuniunii Romane de gimnastica si cantari, pe cei mai buni muzicieni ai sai.
      Activitatea Societatii filarmonice brasovene se va relua de-abia in anul 1919 cand brasoveanul Paul Richter este ales dirijor al Capelei si al Orchestrei Societatii. Activitatea sa neobosita de compozitor, pianist si dirijor (1919 – 1935) va revigora in scurt timp viata muzicala brasoveana. Va prezenta prime auditii de mare anvergura ca Simfonia a IX-a de Beethoven, (prima auditie integrala – 1921), Simfonia a III-a si Variatiuni pe o tema de Haydn, de Johannes Brahms, ca si simfoniile a VII-a si a VIII-a de Bruckner. in acesti 16 ani de directorat, Paul Richter invita la Brasov nume consemnate azi in paginile de istorie a muzicii, si anume Richard Strauss (1921), Felix von Weingartner (1923), George Enescu (1923, 1928, 1930), Edwin Fischer. Presa vremii mai consemneaza nume ca: George Boskoff, Josef Prunner, Florica Ciurcu, Ana Voileanu, Willy Teutsch, Adolf Weiss, Emmanuel Bernfeld, Walter Schlandt, Egon Siegmund, Stephan Bernhardt, Mathilde Fleischer si Marcel Botez care a condus corala „Cantarea Romaniei”.
      Paralel cu concertele simfonice si vocal-simfonice, Emil Honigberger organizeaza prima stagiune de muzica de camera in cadrul societatii „Neue Zielgesellschaft”, iar Viktor Bickerich inaugureaza in anul 1924 ciclul de concerte estivale de muzica sacra, la Biserica Neagra.
      Anii 1934 – 1935 aduc in conditiile crizei economice o slabire a interesului membrilor Asociatiei si a publicului pentru concerte. Conducerea Societatii este nevoita, ca din ratiuni financiare, in locul concertelor publice sa organizeze numai concerte pentru membrii cotizanti. La aceasta criza se adauga si decizia guvernului de desfiintare a Capelei orasenesti (1935), care provoaca o migratie a instrumentistilor catre alte centre muzicle. Paul Richter paraseste Brasovul stabilindu-se la Sibiu. Activitatea sa este preluata, pana la desfiintarea Societatii Filarmonice (1944) de catre Viktor Bickerich. Originar din Prusia orientala, cu serioase studii de orga si dirijat la Berlin, conducator al Corului „Bach”, Viktor Bickerich promoveaza cu preponderenta muzica polifonica a secolului XVIII si in special lucrarile lui Bach („Magnificat”, „Pasiunile dupa Matei”, „Pasiunile dupa Ioan”, suite, concerte pentru pian, concerte brandenburgice). in paralel cu activitatea de concerte, Bickerich va face eforturi enorme pentru completarea orchestrei, in special cu suflatori, si de asemenea pentru invitarea ca solisti a unor mari artisti ca: pianistii Wilhelm Kempf, Conrad Hansen, Willy Hulser, Aurelia Cionca, flautistul Vasile Jianu si violoncelistii Adolf Steiner, George Iarosevici si Theodor Lupu.
      Pentru mentinerea unei vieti muzicale permanente in Brasov, in ultimii doi ani ai razboiului, Societatea recurge tot mai des la programarea unor formatii camerale, in concertele de abonament. Ultimul concert al Societatii filarmonice din Brasov a avut loc la 17 iulie 1944, avand in program Uvertura la opera „Freischutz” de Weber, Concertul pentru violoncel si orchestra de Schumann si Simfonia a VIII – a de Schubert.
      Paralel cu activitatea Societatii filarmonice din Brasov, in anul 1941, Dinu Niculescu si un grup de muzicieni romani infiinteaza Societatea filarmonica romana care la data de 2 februarie 1945 devine Asociatia „Filarmonica Romana din Brasov” avand presedinte pe Tiberiu Brediceanu si ca dirijor pe Dinu Niculescu.
      O parte din instrumentistii Societatii filarmonice desfiintate se vor integra in noua Asociatie, creandu-se astfel baza viitoarei Filarmonici de stat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s