brasov / CAZARE / cetate / circuit touristic / muzeu / piata sfatului / poiana brasov / Postavaru

BRASOV

Brasov


Cea mai fireasca dintre dorintele noastre este dorinta de cunoastere. Incercam toate mijloacele care o satisfac.

Montaigne

Nu prea departe de Bucuresti si dupa ce strabati una dintre cele mai frumoase vai din tara, de-a lungul firului de argint ai Prahovei – cu trenul (166 km) ori cu masina (172) – se afla Brasovul, oras despre care se poate spune, dupa ce l-ai cunoscut, ca nu-i lipseste nimic; si asta oricum l-ai fi privit si indiferent de ce ai fi vrut sa afli.Vara sau iarna padurile il incing de jur-imprejur ca o centura nesfarsita, verde sau alba, precedand indeaproape centura umbrita si umeda a zidurilor intrerupte din loc in loc de bastioanele breslelor de odinioara din vechiul oras medieval. Si asa cum toate drumurile spre Roma sfarseau in forum, tot astfel, orice calatorie spre Brasov sfarseste neaparat in piata din jurul Casei Sfatului, Piata Libertatii, in triunghiul celor trei strazi centrale care, impreuna cu Biserica Neagra , formeaza centrul istoric al orasului.

Prima impresie va fi aproape de neinteles dupa ce, intrand pe oriunde in oras, trecand prin cele mai noi cartiere, siruri lungi de constructii edilitare moderne , ajungi aici, in batrana inima a Brasovului, burgul vechi de sute de ani, cu case masive de piatra, acoperite cu valuri de tigla rosie, lipite strans unele intr-altele; deasupra lor si aerul pare a avea varsta altor timpuri, imemoriale. Si, neobosind dupa un drum atat de scurt sau dorind cu orice pret sa-ti confirmi aceasta prima impresie atat de deconcertanta din cauza puternicului contrast intre ce a fost si ce este, nu se poate sa nu vezi Timpa , aplecata protector peste oras, si sa nu vrei sa ajungi in varful ei, ca de acolo sa poti privi in jur, dedesupt. E aproape. Ca sa se apere cat mai bine, burgul s-a ghemuit chiar sub Timpa, implantandu-si in poalele muntelui zidurile. De la ele , o poteca serpuieste pana-n varf (940 m altitudine, 25 de serpentine , 60 de minute), acolo unde a fost Brasovia , fortificatie ridicata inainte de 1211 si daramata abia in 1453, cand Iancu de Hunedoara, indreptatindu-i pe brasoveni sa-si ridice zidurile de aparare – ca rasplata pentru ajutorul primit de la ei in lupta – ii invoieste totodata sa darame cetatea si sa-i ia piatra.

De pe Timpa privelistea este completa, calatorului ajuns acolo desfasurandu-i-se prin fata ochilor tot orasul, ca un sul care-si arata treptat frumusetea ascunsa pana atunci si imposibil de vazut altfel. << Fara Timpa – s-a scris mai inainte – nu poate fi conceput Brasovul >>.

Intr-adevar, numai de acolo, de pe terasa unei cabane minuscule, adapostita pe jumatete intr-o grota din stanca, cealalta jumatate fiind suspendata pe piloni, privesti orasul de sub tine ca dintr-un imens avion, avand, mai mult, linistea si siguranta pe care ti-o da totusi pamantul. In fata se deschide ca un arc Tara Barsei, inramata de siluetele muntilor, spre dreapta Magura Codlei, mai departe Piatra Craiului, in cealalta parte, spre Pasul Timisului, Piatra Mare si Postavarul.



Dedesubt, la poalele muntilor, pornind dinspre Schei printr-o vale ingusta, ingrosandu-se din ce in ce mai mult spre Tara Barsei, iar acolo imprastiindu-se in toata voia, Brasovul pare un rau ajuns la varsare, sau o arbaleta gata sa sageteze campia. Cu burgul ca un pumn rosu sau un pinten apasat in poalele Timpei, imediat dupa ziduri, cu Piata Casei Sfatului ca un pod de palma strans din toate partile, ca de niste degete, de strazile inguste si lungi, medievale, cu turnul Bisericii Negre infipt in aer, cu bastioanele, cate au mai ramas, masive si reci, intre zidurile roase de ploile atator nopti si zile petrecute sub ele in neliniste si teama. Si mai departe, spre campia Barsei, se vede Brasovul nou care aduna in jurul marilor uzine, ce fac din el << o citadela a industriei constructoare de masini >>,cartierele muncitoresti, blocurile moderne despartite de panglicile netede ale arterelor de cirulatie si de insulele colorate ale parcurilor brasovene. Aceasta ar fi perspectiva orasului de pe Timpa, confirmarea prompta a primei impresii pragul pe care trebuie sa-l treci inainte de a patrunde in intimitatea celor ce vrei sa vezi. 

Brasov

Si cum un oras nu se lasa cunoscut si nu impresioneaza decat dupa ce ii descoperi cat de cat ungherele, iar ca sa i le descoperi trebuie sa-l fixezi in spatiu si in timp pe cat poti, nu vom face altfel nici cu Brasovul, mai ales ca este unul dintre orasele de indelungata traditie, cu o istorie bogata si glorioasa, extrem de interesanta in contextul general istoric al tarii. Descoperirile arheologice, mai vechi sau mai noi, atesta continuitatea vietii omenesti pe teritoriul orasului incepand inca din epoca bronzului. Cel mai vechi semn din alte timpuri, descoperit chiar in centrul orasului, este un sarcofag de aproximativ 3-4000 de ani, aflat acum in Muzeul judetean.



Urme dacice (ceramica pictata, obiecte lucrate in fir, podoabe) au fost dezgropate in oras, asezarile dacilor fiind atestate in Valea Racadaului si la Pietrele lui Solomon. Pe langa Rasnov a fost descoperit un lagar roman, Castrul de la Cumidava, iar o inscriptie aflata aici sustine continuitatea elementului autohton sub stapanirea romana, o parte din dacii de pe acest teritoriu fiind chiar inrolati in legiune – cohorta a VI-a Cumidavensium – pentru apararea castrului. Inaintea << colonizarii >>, in perimetrul teritorial al orasului, prima asezare a fost, din punct de vedere arheologic, pe dealul Coasta, in incinta vechiuluicartier romanesc Schei. Orasul propriu-zis pare a fi fost intemeiat intre 1188 si 1203, Brasovechi, in jurul bisericii Sf. Bartolomeu, cel mai vechi monument arhitectonic al orasului, iar de aici, in urma unor inundatii, sau ca sa fie mai aparati locuitorii s-au mutat mai sus, in burgul de azi. Orasul se dezvolta vertiginos o data cu accentuarea procesului de colonizare a Tarii Barsei cu populatie germanica din regiunea Flandrei si Moselei care, adusa de pe Rinul de mijloc si instalata la inceput in regiunea Sibiului, se intinde treptat in toata Tara Barsei. Asezarea orasului la intretaierea drumurilor dintre nordul si sudul Carpatilor, adevarate axe comerciale intre Occident si Orient, dezvolta cu rapiditate productia de breasla cat si circulatia marfurilor prin trecatorile Buzau, Bran, Bratocea si Oituz.

Existenta Tarii Romanesti ca stat transforma Brasovul intr-un mare oras medieval, cetate comerciala de maxima importanta. Astfel, in 1358 Alexandru Voievod le da brasovenilor privilegiul de a trece liber prin Tara Romaneasca, iar in 1364, regele Ludovic acorda orasului dreptul de a tine iarmaroc. 
Cel mai vechi monument arhitectonic al Brasovului, biserica Bartolomeu a fost construita in secolul al XIII-lea , in stil romanic de tranzitie. Biserica Sf. Nicolae din Schei a fost ridicata din piatra in 1497, langa o bisericuta de lemn din 1392, fiind treptat extinsa cu ajutorul domnitorilor romani Vlad Calugarul , Neagoe Basarab, Petru Voda Cercel si Aron Voda al Moldovei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s